# Iancule, jianule, frumosule, balsoiule, ce ne-ai facut, baiatule?! Ne-ai lasat cu ochii in soare, dupa ce-am orbecait cateva saptamani pe sticla televizorului, ca sa-ti sorbim din priviri unduirea soldurilor in acel majestuos dans al gainii bete? Pai, cu ce ti-am gresit, ca sa pleci primul cu suturi in dos din concursul ala? Zi-ne, tu, ca stii mai bine, ce te-a impiedicat sa-ti implinesti visu de-a dansa pentru o tara intreaga, nealcosule? Hai acasa, naltule, ca si-aici asteapta o gramada de palmasi sa dansezi si sa canti pentru ei! Apropo, pana si scaunului de director ii e dor de poponetul tau stilat…
# Daca ai nenorocul sa intri, de nevoie, in colimatorul doctorilor din spital, om te-ai facut! Iar daca ghinionul face sa fii si ziarist, cu vechi state de plata intr-ale tunurilor indreptate spre mizeria din sanatate, socul care te loveste la intrarea in aceasta minunata institutie este atat de puternic, incat ai da oricata spaga ti s-ar cere ca sa poti pleca cat mai repede de acolo… Inca de la intrarea in Urgenta, esti obligat sa te confrunti cu ospitalitatea unor medici (loviti ce-i drept in amoru propriu), care te iau in suturi vizavi de nesimtirea pe care ai avut-o sa le treci, candva, numele in ziar pentru ca au driblat, si ei, deontologia profesionala, pe ici, pe colo… Si asta, in conditiile in care, cel mai bun lucru pentru ei ar fi sa adopte tactica strutului. Dar, din pacate, socoteala de acasa nu-i ca cea din spital, asa ca nu-ti poti lua talpasita de-acolo atunci cand iti dicteaza instinctu. Astfel, nu-ti ramane decat sa stai cuminte, sa asculti linistit reprosurile, in timp ce inghiti pilula, ca apoi sa-ti faci sperante ca, la un moment dat, roata se va intoarce, astfel incat vei putea indrepta tunurile din nou spre profesionalismul lor. Putintica rabdare, si-o luam de la capat…
# Dupa ce, intr-o anumita dimineata, aflandu-ma in tumultul traficului de dimineata, era sa las judetu fara presedinte, azi, imi pun cenusa in cap, si-mi cer scuze fata de tot poporu ca n-am vazut numerele de la bolidu ce gonea alaturi de masinuta mea, gata sa ma impinga in afara carosabilului, peste multimea ce se-ndrepta surazatoare, plina de sperante, pe trotuar, spre locurile de munca… Daca as fi stiut despre cine-i vorba, cu siguranta nu-mi mai puneam capu! Stiu ca unii alesi, dupa ce au stat de-a dreapta soferului de serviciu atata amar de timp, nu mai pot avea in condus dexteritatea soferului palmas. Tocmai de aceea, propun ca cei vizati sa apeleze, fara jena, la portocalele de pe parbrizele incepatorilor, pentru a putea fi mai usor depistati si, totodata, evitati. Noroc bun!
